Ninge cu cernealã peste aripile strãvezii ale amãrãciunii,
Peste universul amuţit, împlântat în solzii tãioşi ai singurãtãţii.
Pescuieşti un nãvod plin de iluzii din mãruntaiele amintirii,
Visãri prinse în penseta agoniei,
Şi-ţi probezi anduranţa...
O clipã rãtãcitã în trecut îşi strigã neputinţa
De a pãstra sublimul sãrutului cu aromã de cireşe amare,
Seducãtor ca un zbor de flamingi,
Fragil precum sentimentele.
O clipã agãţatã în sanctuarul iubirii
Îmbrãţişeazã dansul în ritmuri de Chopin,
Aduce miresme de mosc şi portocal
Din odaia-n care viaţa pulsa ameţitor.
Rãdãcinile noastre se-mpletiserã tãcute -
Osmozã ce germina speranţã.
Existam în afara noastrã şi-a lumii concrete,
Volatilizaţi prin infinite galaxii.
Azi, clipa s-a destrãmat
Tãvãlitã prin praful durerii.
Ne vom întâlni dincolo de graniţele invizibile
Şi sufletele noastre vor dansa
Libere
În propensiunea lor
Spre infinit.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
bun veni în cenaclu cu aceastã clipã şi de bucurie şi de triteţe şi de speranţã
