Pãmântul de acasã
Îl port între sprâncene,
De când eram copil
Şi mai bãteam mãtãnii,
La umbra unui fag
Şi-n verzile poiene,
Sã nu adorm pe rouã
Şi sã-ntâlnesc dihãnii.
Sub unghii, încã port
Pãmântul de acasã,
De când pliveam la straturi
Şi mai sãpam grãdina;
Pãmântu-acela reavãn
În care doarme tata
Şi nu ştiu dacã mama
Şi-o fi gãsit hodina.
Colţuni mi-am împletit
Din lutul de acasã -
Pe talpa mea sã-l simt,
Ca-n frageda pruncie
Şi-mi pare cã-s ţesuţi
Din fire de mãtase
Uşoare cum e cerul,
Privirii când se-mbie.
