Fir de iarbã-n reavãn lut,
Aşteptând nou început,
De luminã albã, linã,
Ninsã peste-a mea grãdinã,
Peste-a mea şi peste-a ta
Şi-altele, de s-o-ndura
Sã mai fie lumea lume,
Sã mai fie zile bune,
De iertat şi de iubit -
Dacã-i neamul rânduit;
De dorit şi de-mplinit,
Ce ţi-e dat, ce ţi-e ursit.
Ş-apoi, când va-ngãlbeni
Frunza toamnelor târzii,
Å¢ol s-aşterne, cãtre iarnã,
Peste firul cel de iarbã
Reîntors în reavãn lut,
Pentru somnul de-nceput.
