A pãmânt bogat şi reavãn mirosea,
A pãmânt sfinţit de raze-nvãpãiate
Şi a rouã descântatã-n vas de peruzea,
Pentru leacul suferinţelor dintâi;
Mirosea şi a tinere ierburi de leac
Strânse din adâncul adânc al pãdurilor,
Şi a mireasmã de roşie petalã de mac
Scuturatã în poala tãcutelor holde;
A pere coapte, a miez de nuci bãtute,
A struguri busuioacã şi proaspãtã otavã
Cositã ş-adunatã în doinele ştiute;
A holdã seceratã şi a pâine rumenitã,
A busuioc, din struţul popii, mirosea,
A cald omãt ce-nfãşura întinsul,
În care sfântul bob de grâu se odihnea
În tihna pregãtirii de nouã încolţire;
A linişte de prunc blagoslovit,
A rugãciuni şi-a nopţi cu lampa trasã,
A tânãr trup în lacrimã sfinţit,
Când nu rãzbea sã curme întreaga suferinţã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumiri, domnule Romulus, pentru recomandãri. Vã cred cã nu aţi întâlnit acest gen de rimã. Nici eu nu l-am întâlnit, dar aşa am simţit sã scriu atunci. Dacã mai gãsesc disponibilitate, ţin cont de sfatul dumneavoastrã. Zile frumoase şi bucurii.
Nu cunosc genul acesta de rimã şi nu-l contest dar stricã muzicalitatea fiecãrui catren în parte, diminuînt calitatea evidentã a poeziei care se remarcã printr-un suflu bazat pe exerciţiu! Dacã,mergem pe catrene,atenţie la ritm (primele trei strofe!) Cred cã un vers alb cu un ritm interior ar fi fãcut din aceastã poezie o bijuterie ! Sãrbãtori cu bine!
