A plecat cu daruri Moşul Nicolae,
Cu sacul în spate, dar avea şi-o foaie,
Scrisã cu iubire de cãtre pãrinţi,
Pentru toţi copii care-au fost cuminţi.
Şi aşa cum Moşul le ştie pe toate,
Vrea sã-i rãsplãteascã, pe toţi dupã fapte;
A mai luat cu el, un snop de nuiele,
Pentru toţi cei care au fãcut şi rele.
Auzise Moşul zvonuri de prin sat,
Despre oameni mari ce n-au ascultat:
De cei ce-şi bãuse,-n bar, ultimii şfanţi
Şi de pui de lele cu mai mulţi amanţi.
I-a certat rãu Moşul, totuşi indulgent,
Cãci le-a dat nuiele ca avertisment!
Pentru cei cuminţi, oameni buni, de casã,
Le aduse Moşul bonuri pentru masã.
Obosit e Moşul… cât a alergat!
Din toţi de pe listã, nimeni n-a scãpat;
Distanţa e mare, din munte la şes…
Şi-a fãcut traseul dupã GiPieS!
