Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	ŞI PRIVESC DUIOS PÄ‚DUREA

Stau cu gândul dus aiurea Şi privesc duios pãdurea Ce-şi dã aere de doamnã În cromaticã de toamnã, Prin vãzduh lãsând sã zboare Câte-o frunzã cãlãtoare, Sau prin crengi purtându-şi dorul, Îngânând de zor izvorul. Ah, ce dor iubito-mi vine Sã vii astãzi lângã mine, Sã privim cum frunza zboarã Alintându-se-ntr-o doarã. Vino cãci mi-e dorul crunt, Cât frunze pe crengi mai sunt, Cu foc la piept sã te strâng Cât mai stau frunzele-n crâng. Nu-mi place pãdurea goalã Când sunt norii ca de smoalã, Eu cânt codrului cu drag Cât mai stau frunzele-n fag. Vino dragostea mea dulce Pânã frunza nu se duce!... De mã laşi privind aiurea, Mor odatã cu pãdurea!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Sarut mana Liliana, multumesc mult pentru primire si apreciere! O zi frumoasa!	Nicu Constantinescu
2.	Ce bine-mi pare cã citesc iarã frumoasele tale versuri!	liliana
3.	Multumesc mult Elbi! Bun regasit!	Nicu Constantinescu
4.	Bine ai revenit, domnule!	elbi

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]