Nu ştiu dacã-i normal sau paradox,
Dar nu-ţi dai seama cã eşti fericit
De n-ai ştiut ce e nefericirea.
Viaţa e un joc la box:
Dacã n-ajungi sã fii strivit,
Nu guşti nici bucuria nici iubirea.
Nu ştii cã eşti poate bogat
Dacã n-ai fost cândva sãrac;
Nu ştii ce-nseamnã sã fii sãnãtos
De n-ai avut o boalã deâ€"nfruntat,
Nu ştii de ce ţi-e rãu şi nu ai leac
Deşi nu toate-n viaţa-ţi merg pe dos.
Nu ştii valoarea celor dimprejur
Pânã nu pierzi un prieten drag,
Nu ştii ce importante-s toate
Lucrurile care-ţi stau în jur,
Le laşi nepãsãtor în prag,
Le plângi apoi pe fiecare-n parte.
Nu ştii cã cel de lângã tine-i înţelept
Pânã-nţeleptul nu dispare,
Nu ştii cã tinereţea-i lucru cert
Pânã cu bãtrâneţea nu dai piept.
Nu ştii sã preţuieşti o floare
Pânã nu treci printr-un deşert,
Nu înţelegi durerea de pãrinţi
Pânã n-ajungi şi tu pãrinte;
Atâtea nopţi fãrã de somn
Le înţelegi când le trãieşti şi simţi;
Nu poţi sã tragi învãţãminte
Pânã nu treci prin pãtimiri de om.
Odata cu evolutia omului, a cunostintelor, a tehnicii (de manipulare in primul rand), confuzia noastra ca indivizi este din ce in ce mai mare. Cam asa vad eu lucrurille, Dorian!
