|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Era frig şi ploua mult fãrã rost,
Rãmãsesem singur pe stradã,
Cãutând disperat adãpost
Am intrat la tine-n ogradã.
Am bãtut uşor în fereastrã,
Era noapte, destul de târziu,
Aprinzând lumina albastrã
Te-am zãrit în capotul roziu.
Ai deschis, m-ai poftit ca sã vin,
Era cald, mirosea a mãr copt,
Era minunat, totul divin,
Pendula bãtea ora opt.
Ardeau încã lemnele-n cãmin,
Am adus canapeaua la foc,
Se revãrsa lumina carmin,
Iar la grinzi atârna busuioc.
Ai adus ceaiul cald, parfumat,
Ghemuiţi amândoi pe divan,
Noian de amintiri au urmat;
Nu ne mai întâlnisem de-un an.
Fiindcã ploaia fãcuse minuni
Şi ne-a strâns pe-amândoi la un loc,
Fericiţi, incurabili nebuni,
Am stat noaptea-ntreagã la foc.
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
Aroma regasirii si-a amintirilor... |
Marcoci Dorian | | 2. |
Multumesc Allexya! |
Nicu Constantinescu | | 3. |
Frumos! |
| | 4. |
Multumesc mult Domnule Profesor si pentru atentionare si pentru aprecieri! |
Nicu Constantinescu | | 5. |
Frumos curge acţiunea. Frumos rimatã.
O observaţie. În strofa 2, rândul 2, trebuie: destul de târziu. Aţi sãrit particula -de- |
BC1944 |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|