În suflet mi-este frig iubito,
Am lãsat uşa descuiatã,
Rãcoarea toamnei n-am oprit-o
Şi-acum te-aştept ca altãdatã.
Sã mi te cuibãreşti acolo-n
Cãmara sufletului meu,
Apoi sã trecem în salon
Ştii tu, unde valsam mereu.
Sã dansãm valsul vieţii noastre
La mine-n suflet ştii tu, ştii,
Pe valurile lui albastre
Sã ne simţim din nou copii.
Cã te aştept, ştii tu mai bine,
Cãldura ta vreau sã m-atingã,
Închide uşa dupã tine
Cãci vine iarnã şi-o sã ningã!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumos mod de a declanşa emoţia cuvîntului.Sunt fericit cã existaţi şi nou fiind în cenaclu ,descopãr ceea ce de mult caut...furtuna perfectã din suflet .Mulţumesc!
2.
O poezie cu adevarat romantica. Transmite sentimente autentice si profunde. Mi-a placut!
Toamnã, romantism, dorinţa de împlinire atât a iubirii, cât şi a sinelui prin celãlalt. Versurile au o tentã simbolistã, curent literar care pe mine mã fascineazã. Continuã tot aşa!
16.
Multumesc Anador! La inceput a fost cuvantul! Cuvantul e in toate de la inceput la sfarsit. De fapt cred ca e vorba de gand transformat in cuvant.