Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	AMPRENTA TOAMNEI

Amprenta toamnei iatã, Sub soarele-n zenit, În jur ni se aratã Cu fondu-i ruginit. Cad frunze ruginite, Pe cale se aştern, Iar neguri rãtãcite În negre zãri se cern. Şi sate risipite Pe-ntinsele câmpii, Rãmân parc-adormite Rãmân parcã pustii. Pãdurea-şi plânge-n tainã Podoaba fãrã glas Şi plopi goliţi de hainã Se-nclin-a bun rãmas. În vârfurile goale Îngânã-un vânt hai-hui, Un ritm de madrigale Şi-ascult cântarea lui. Amprenta toamnei însã, În suflet mi s-aşterne, Nostalgicã, complexã, De n-o mai pot discerne.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Asa este Allexya si se accentueaza in functie de varsta.	Nicu Constantinescu
2.	Victor, am scris-o mai demult cand eram mai vulnerabil, mai sensibil. Acum m-am calit, sunt mai imun.	Nicu Constantinescu
3.	Amprenta toamnei este de lungã duratã, este profundã şi întotdeauna produce schimbare în suflet.
4.	Se simte cã simţi toamna, Nicu!	bragagiu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]