Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	CÂT VOI AVEA RĂDĂCINI

De-aş putea sã fiu un nor, Aş pluti la tine-n zbor Sã-ţi ud buzele uscate Şi de doruri însetate. Dac-aş fi o stea pe cer, Aş veni ca sã iţi cer Ca sã fii lumina mea, Blândã ca de catifea. Dar eu sunt pom în pãmânt, Am doar ramurile-n vânt… Te aştept s-apari din stele Printre ramurile mele, Sã-nfloreşti floare în ram Şi la pieptu-mi sã te am, Sã rodeşti din seva mea În culori de peruzea. Sã trãim îngemãnaţi Şi de brizã legãnaţi, Dorurile sã-mi alini Cât voi avea rãdãcini.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	multumesc Dorian!	Nicu Constantinescu
2.	Sentiment minunat oglindit intr-o poezie frumoasa!	Marcoci Dorian
3.	Multumesc mult Mihaela!	Nicu Constantinescu
4.	Rodnicie în culori de peruzea. Frumos gând!	Mihaela Oancea
5.	Sigur ca da, in poezie noi ne imaginam ca tot universul ne apartine, asta e menirea poeziei, sa ne scoata puti din cotidian. Multumesc Allexya!	Nicu Constantinescu
6.	Îmi imaginez un copac la malul mãrii îndrãgostit de-o sirenã, sau de o ondinã, poate de-o stea ...poezia lasã loc pentru multe interpretãri, pune imaginaţia la lucru. Foarte frumoasã!
7.	Multumesc Victore! Sa-ti fie drumul lin!	Nicu Constantinescu
8.	Multumesc Necol!	Nicu Constantinescu
9.	Am citit. Mi-a plãcut. Felicitãri, Nicu!	bragagiu
10.	frumoasa declaratie de dragoste!	necol29

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]