Anunţ:
Antologie literară colectivă
Visam în nopţile de varã,
Doar liliac şi flori de crin,
Credeam cã viaţa-i o comoarã
Şi cerul ei mereu senin.
Când înfloreau la lunã trandafirii,
Iubirea mea-nflorea şi ea,
Era prea dulce izul fericirii,
De-aceea n-a mai vrut sã stea.
Ah! Câte nopţi senine şi albastre
Am plâns de dorul nu ştiu cui,
Şi am aprins iubirii noastre
Adesea candela din cui.
Si câte rime şchioape şi stângace
Au izvorât din lacrime şi dor!...
Din suferinţa iubirii rapace,
Se scriu volume de amor.
Dar se întâmplã-n viaţã ca la teatru:
Merg toate bine pânã-n actul trei,
Iar tragedia vine-n actul patru:
Cade cortina, eroii-s morţi şi ei …
Nr
Comentarii
Comentatori 1.
Multumesc Cerasela pentru citire si comentariu, visul face parte din viata.
Nicu Constantinescu 2.
foarte draguţa. E minunat cand visam, relaxeaza mintea.
braniste 3.
Multumesc pentru citire si apreciere!
Nicu Constantinescu 4.
Dulce...cu sonuri eminesciene.
Mihaela Oancea 5.
Allexya, poezia e scrisa mai demult, sunt in sufletul meu un clasic, sunt admiratorul clasicilor, dar admir si modernismul in poezie. Multumesc pentru trecere si apreciere!
Nicu Constantinescu 6.
Se simte regretul, se simte nostalgia, romantism, pare ca o poveste din filmele de demult...E foarte frumos poemul!
« Cenaclul
Literar Online »
« Noduri
şi Semne»