Anunţ:
Antologie literară colectivă
De când lumea şi pãmântul
Se vorbeşte de iubire:
E frumos de tot cuvântul,
În fapt e dezamãgire.
Ce iubire e aceea,
Când frumoasã şi nurlie,
Jurã pe viaţã femeia…
Dar pe mâine cine ştie?
Sau bãrbatul care minte
Cã eşti prima lui iubire
Cãci a fost mereu cuminte,
N-are altã amintire.
Fericirea-i o poveste
De când lumea inventatã,
Speri s-o ai, dar unde este?
O ai rar, sau niciodatã!
Cãci iubirea e cuvântul
Când te minţi cã-ţi este bine:
De când lumea şi pãmântul,
O iubirea mult nu ţine.
Liniştea şi mulţumirea
Sunt cuvinte foarte vechi;
Ne-nşelãm însã cu firea,
Cãci dau bine la urechi.
Toate aceste simţãminte
Ce fac parte din destin,
Sunt frumoase în cuvinte,
Dar în fapt, mult mai puţin!
Nr
Comentarii
Comentatori 1.
Multumesc mult Dorian, asa este.
Nicu Constantinescu 2.
E frumoasa chiar si o clipa de iubire...
Marcoci Dorian 3.
Multumesc Necol pentru trecere!
Nicu Constantinescu 4.
adevarate versuri..
necol29 5.
Multumesc mihaela pentru citire, este absolut corect ceeace spui!
Nicu Constantinescu 6.
Simplitate şi adevãr! Când se duce fardul, rãmâne realitatea durã.
Mihaela Oancea 7.
Multumesc domnule profesor pentru citire si aprecieri! Asa e viata, din viata m-am inspirat.
Nicu Constantinescu 8.
Da, frumos şi adevãrat de trist.
Mãcar prin cuvinte sã ne amãgim.
Dar aşa a fost şi aşa va fi mereu, cât e lumea şi pãmântul, cum scrieţi.
Îmi place acest gen de poezie, prozodia e perfectã.
BC1944
« Cenaclul
Literar Online »
« Noduri
şi Semne»