Å¢ãran bãtrân din câmpul plin de ceaţã,
De mic deprins cu munca de pãmânt,
Å¢ãrâna-n mâna ta prinde viaţã,
Pentru cã ai cu glia legãmânt.
Când din pãmântul reavãn încolţesc seminţe,
Fiinţã ta emanã fericire,
Asta-i rãsplata ta, îţi pui dorinţe,
Din tot ce semeni tu, iese iubire.
Din mâna ta rãsare grâul, pâinea,
De-acolo din ţãrânã rãsare viitorul,
Cãci mâna ta aspritã, preface grâu-n catifea,
Iar viaţa ta e câmpul, nu e calculatorul.
Nu la stãpâni înalţi tu osanale,
Ci la pãmântul reavãn, ud de rouã,
Rodul din câmp e rodul muncii tale,
Speranţa e-n ţãrânã, pentru recolta nouã.
Nu la stãpâni înalţi tu osanale:
Pentru pãmânt îţi sunt rugile toate;
Å¢ãran bãtrân, eu îţi dedic matale
Frumoasa odã, a pâinii aromate.
