Sã mori sãrac aici în ţara ta,
Unde-ai muncit mereu cinstit
Trudindu-ţi din greu viaţa asta,
Este bizar, nedrept, cumplit.
Nu ai furat în viaţa ta un ou,
N-ai acceptat ce nu ţi se cuvine,
Nu ai ai primit nici-un cadou,
Ai fost însã furat fãrã ruşine.
Ei ne-au promis cã-s îngeri pe pãmânt
Şi cã ne scapã de-ntuneric şi ,,viol’’,
Dar n-au avut în ei nimica sfânt:
Ne-au ,,violat’’ şi ne-au orbit cu ,,vitriol’’.
În jurul nostru-au fost şi sunt canalii,
Ce fãrã jena, fãrã remuşcare,
Şi-au împãrţit totul precum şacalii,
Care şi cum au prins halca mai mare.
Ei adunau averi necuvenite,
Tu aşteptai pe munca ta rãsplata,
Ei te furau ascuns, fãrã cuvinte;
Tu sãrãceai de la o zi la alta.
Iatã-i obezi de atâta îngâmfare
Plimbându-şi nesimţirea-n limuzine,
Trãiesc confuz şi fãrã cumpãtare,
Dar pretinzând cã tot li se cuvine.
Ce şcoli i-au învãţat acest tupeu
Şi le-au dat diplome de grobieni?
Or mai avea şi ei un Dumnezeu?
S-or crede poate zei, nu pãmânteni!
Trãiesc în citadele de carton
Şi au uitat de tot ce-i sfânt,
Dar în bãtaia primului ciclon,
Vor rãtãci ca frunzele în vânt!
