La ce bun oare sã stãrui
Şi sã vreau lumea mai dreaptã
Când în jurul nostru totu-i
Fals, lumea-i deşartã.
Ne conduc azi toţi mişeii
Ce-n rãu viaţa ne-au schimbat,
Toţi o fac pe corifeii
Dar nu-s buni nici de-mpãiat.
Lumea noastrã-i în derivã,
Doar un val şi se scufundã,
Trãim într-o ofensivã,
Iar confuzia-i profundã.
Cei ce pot nu au voinţã
Sã ne scoatã la liman,
Noi de atâta suferitã
Ne-am pierdut orice elan.
Viaţa noastra este moartã,
Cãci nu mai avem speranţe,
Noi avem destin şi soartã
Prescrise prin ordonanţe.
Ne aflãm azi la cheremul
Unor capete pãtrate,
Care ne hotãrãsc drumul
De la naştere la moarte.
Cercul lor e-nchis de-apururi,
Noi trãim în lumea noastrã,
Ei se simt ca şi în ceruri
Noi avem viaţã sihastrã.
Îşi arogã drepturi multe,
Nesãtui ca şobolanii,
Se pretind cu stele-n frunte
Leprele şi mocofanii.
Bunul simt e o virtute
De care n-au auzit,
Sfidarea-i la loc de frunte
Caracteru-i nesimţit.
Din pãcate e o plagã
Ce a cãpãtat proporţii,
Ne secãtuiesc de vlagã
Şi ne-aruncã-n ghiara morţii.
Mã întreb de ce blestemul
Ne-a cuprins? Ne este silã!
Doamne adu bisturiul,
Opereazã-i fãrã milã!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Lupta noastra consta in faptul de a nu fi indiferenti. Mijloacele noastre de lupta sunt modeste dar importante: revolta din scris. Multumesc Mihaela Oancea! Daca nu deranjeaza, prefer sa mi se spuna simplu, Nicu.
Mi-a plãcut poemul - reacţie virulentã la realitatea care nu s-a schimbat cu nimic esenţial din timpuri strãvechi. Alte mãşti, aceeaşi piesã...iar muşuroaiele de furnici se succedã implacabil într-o lume ce se mãsurã cu cotul. Şi totuşi, mereu existã motive care vor înclina balanţa spre MERITÄ‚, aşa cã lupta nu trebuie abandonatã (laptopul n-a vrut sã-mi ia ghilimelele acolo unde era cazul, dar le veţi simţi).
