Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	ADÂNCUL MĂRII

Ador s-alerg pe-un ţãrm de mare, Când soarele din val rãsare, Şi sã privesc în depãrtare, Albi pescãruşi plutind în zare. Atât de graţioasã-i marea, Şi-i tainicã şi maiestuoasã!... De-i linã sau e furioasã, Poartã în ea toatã splendoarea. Trec peştii agitaţi în bancuri Şi în forfota lor unicã, O vrajã parcã se ridicã Din valuri, larguri şi adâncuri. Delfini în ritual valseazã Romantici şi misterioşi, Când marea în amurg pulseazã Sub Nibostratus, albicioşi. Sunt multe taine în esenţã Ce în adâncuri se produc! Şi multe lumi acolo-şi duc, Grea luptã pentru existenţã! Sunt graţii în mişcãri ostile În apa mãrii, mult rãzboi, Între oştiri sau între doi, Şi dac-aţi şti, e şi iubire! Câte idile se-nfiripã În ceasul serilor târzii, Şi poate câte poezii În valuri lente se disipã! Iubire e şi rãzvrãtire, Sunt arme pentru apãrare, Luptã cel mic cu cel mai mare, Şi-apoi e timp de liniştire. Se nasc din contopiri discrete, Mereu, mereu, noi generaţii, Le ocrotesc mamele, taţii, Deprind din lumea lor, secrete. Imensã-i marea şi albastrã! Misterele plutesc sub zãri; Dar lumi cu-atâtea frãmântãri, Nu-s oare lumi ca şi a noastrã?...

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc Allexya!	Nicu Constantinescu
2.	Un peisaj colorat, viu, proaspãt. Marea este o sursã veşnicã de romantism şi poezie. Frumos!

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]