Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	ADIO

Încã mai plâng cãci ai plecat În depãrtãri albastre, Iar la plecare ai luat Şi visurile noastre. Şi nu a fost de-ajuns cã pleci Şi mi-ai rãpit iubirea, Dar mi-ai lãsat doar lacrimi reci Care-mi umbresc privirea. Reci sunt ninsorile din geam Ce nu mai contenesc, S-a spulberat tot ce visam, Dar încã te iubesc! Adeseori când sunt lucid, Trecutu-mi pare rece, Aş vrea sã pot ca sã-l ucid, Dar dorul tãu nu-mi trece. Mã urmãresc pãreri de rãu Şi când sunt treaz şi-n somn, De ce-ai plecat eu nu ştiu, zãu! N-am fost cu tine domn? Ori, lacrimile s-or zvânta Şi norii grei vor tece, Am sã te uit, n-oi mai ofta Şi n-am sã mai întreb de ce, Te-ai dus în zãri albastre, S-or risipi ca frunza-n vânt Amorurile noastre; N-o sã mã simt înfrânt! O sã te iert… adio, s-a sfârşit! N-am sã te mai ador. Dar unde-ntâi te-am întâlnit, De-acolo-mi va fi dor!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	O sã te iert… adio, s-a sfârşit! N-am sã te mai ador. Dar unde-ntâi te-am întâlnit, De-acolo-mi va fi dor! ..cat de important e sa putem ierta...	necol29
2.	Nostalgica si respectoasa aceasta poezie. Un adio demn. Imi place!

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]