Tu Doamne, ne trimiţi prin îngeri
Iubirea Ta vindecãtoare,
În schimb atâta doar ne ceri,
Sã nu Te trecem în uitare.
La ce capcane-s pe pãmânt,
De ne-ai lãsa fãrã de pazã
Şi fãrã dreptul Tãu cuvânt,
Am fi, pustiul fãrã oazã.
Ne-am înmulţit, ne-am înrãit,
De Tine ne-am îndepãrtat,
Deşi mãcar nu ne-am cãit,
Sã ne iubeşti, n-ai incetat!
Cãci nu vrei Doamne sã ne pierzi
Şi ne pãstrezi printre luceferi,
Iar cãile ne luminezi,
De unde Doamne-atâţia îngeri?
De unde Doamne-atâţia îngeri
Sã ne trimiţi la fiecare,
Sã ne pãzeascã, sã fim teferi
Şi sã ne bucurãm de soare?
Soare ne dai şi primãveri,
Ne ierţi şi ne pãzeşti de rele,
De unde Doamne-atâţia îngeri
Sã ne vegheze-n clipe grele?
Ai pãtimit pentru noi toţi,
Şi azi Te facem ca sã suferi;
Ne rãbdã Doamne de mai poţi,
Şi ne trimite Doamne îngeri!
Acum, când vine învierea,
Ne fã sã fim mai buni ca ieri,
Adu-ne Doamne mângâierea,
Trimite-ne-o Doamne prin îngeri!
|
