|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Aşa cum lemnul putred
E mistuit de foc,
Aşa amorul şubred
Arde fãrã noroc,
Cãci mistuitã este
De foc distrugãtor,
A dorului poveste
Şi mitul unui dor.
Precum de greu cutremur
Se zguduie pãmântul,
Şi eu în viscol tremur
De dor â€" dor nesãtul.
Cum vijelia bate
Frângând copacii tineri,
Şi inima-mi se zbate
În chinuri şi tãceri.
Cum rãscolitã-i marea
De aprigã furtuna,
Aşa simt frãmântarea
De dor de-a fi-mpreuna.
Cine-ar pute sã-nvingã
Focul cu flacãri vii?
Cine-ar putea sã-l stingã?...
Doar tu de-ar fi sã vii!
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
Multumesc Necol, multumesc Allexya! |
Nicu Constantinescu | | 2. |
Şi mie mi-a plãcut. Romantism, nostalgie şi o frumoasã îmbinare între naturã şi sentiment. |
| | 3. |
frumos dor, mi-a placut! |
necol29 |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
