Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	PE MARE

Senine zãri se scãldã-n mare Şi pescãruşi plutesc în larg, Îmi pare totul o visare!… Asist la valuri cum se sparg. Eu stau aici pe-al mãrii mal, Cu gândul dus în depãrtãri, Sunt dus şi eu de-al vieţii val, Pe-ntinse, depãrtate mãri. Pe mare mi s-a dus amorul În zori când briza adia, Şi m-a lãsat singur cu dorul Care demult mã chinuia. S-a dus senin, netulburat, Cu pescãruşii albi în zbor, Amorul meu, copil curat, Şi singur m-a lãsat sã mor. Pe malul mãrii, resemnat, Aştept amorul meu pierdut, La poarta inimii mai bat Atâtea clipe ce-au trecut. Când din afund senin de mare Rãsare craiul zilelor, Dorinţa mea e şi mai mare: Ce mult aş vrea şi eu sã zbor! Sã zbor din lumea asta durã Şi fãrã rost în al sãu mers, Sã pot da timpului mãsurã, Clipã sã fiu în univers!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Va multumesc cu respect si dragoste voua celor care aveti rabdarea sa ma citititi!	Nicu Constantinescu
2.	Pe mare mi s-a dus amorul În zori când briza adia, Şi m-a lãsat singur cu dorul Care demult mã chinuia. like,like!!	necol29
3.	Imi place!	Puianmarius
4.	Pe mare se aflã libertatea, acel sentiment cã, într-adevãr, facem parte din naturã, acel sentiment cã omul este el însuşi o corabie pe valul vieţii. Îmi place mult poezia, nostalgia, romantismul şi naturaleţea ei.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]