În univers se mişcã lumi,
În ordine fireascã,
Încât nu poţi sã o exprimi
Cu mintea omeneascã.
Sunt calculate-n univers,
Ca toate sã trãiascã,
Sã se urmeze poateâ€"n mers,
Dar nu sã seâ€"ntâlneascã.
Şi toate au în drum popas,
Ocoluri şi sfârşit;
Nu se ştie de a rãmas
Vreuna la infinit.
Sunt legi respectate şi-aici
În mica sfer-albastrã,
Când de la oameni la furnici,
Creazã lumea noastrã.
Iar printre noi, cei efemeri,
Din lumea omeneascã,
Deseori se nasc, luceferi,
Cu luminã cereascã.
În inerţia lumii, dar,
În parte-şi catã locul,
Spre a trãi, dar în zadar,
Nu-şi pot gãsi norocul.
Când se aprinde generos,
Luceafãr, şi rãsare,
Trãieşte-n lume de prisos,
Şi-i viu abia când moare.
Purtat şi el de-ai lumii sorţi,
În univers - scânteie,
Aprinde-o razã pentru toţi,
Se stinge-n odisee.
Nu întâlneşte pe pãmânt
Gândiri spre a-nţelege,
Cãci legi sunt şi-n bãtãi de vânt,
Doar gândul n-are lege.
|
