Anunţ:
Antologie literară colectivă
Ai trãit grãbit în viaţã,
Ca un simplu trecãtor,
Neştiindu-i orice faţã,
Te-ai crezut nemuritor.
Dar puterile scãzurã,
Toate merg cu susu-n jos,
Şi a timpului mãsurã
Ţi-a rãpit mult din folos.
Când eşti tânãr ai speranţã,
Iei viaţa ca un cadou,
Şi în orice circumstanţã
Te descurci ca un erou.
Timpul însã nu te-ntreabã,
E temutul inamic,
Te trezeşti cu barba albã
Şi cu forţã de pitic.
Somnul e pe apucate,
Uiţi ades câte ceva,
Nu-ţi mai aminteşti de moarte
Fiindcã nu te uitã ea.
Şi munceşti, c-aşa ţi-e bine,
Eşti mereu într-o robie,
Dar nu iei nimic cu tine,
Nimeni n-o sã te mai ştie!
Ai o ultimã dorinţã:
Sã laşi tot clarificat,
Depui multã sârguinţã
Dar eşti tot mai încurcat;
Cei din jur nu pot pricepe
De ce pasu-ţi e mai greu,
Proiecte n-ai cum începe
Şi eşti gânditor mereu.
Te ştiau de altã datã
Când duceai totul în spate,
Nicidecum şi niciodatã
Nu spuneai cã nu se poate;
Erai tare ca titanul,
Cu toţi se bazau pe tine,
Tu de ceri sprijin la vreunul,
N-are timp si nu-i convine;
Şi atunci îţi duci povara
Singur şi neconsolat,
Şi din zori şi pânã seara
Te simţi tot mai dezolat;
Şi aştepţi… Ce sã aştepţi?
N-are cine sã te scape;
Cei din jur de-ar fi-nţelepţi
Ţi-ar rãmâne mai aproape.
Cu cât anii se adunã
Te simţi tot mai încurcat,
Îţi doreşti o zi mai bunã,
Însã ai tãi au plecat.
Ce-ai putea sã faci acum?
Sã înduri ca n-ai ce face
Şi sã mergi pe al tãu drum
Discret şi în bunã pace!
Nr
Comentarii
Comentatori 1.
Multumesc Allexya pentru citire si aprecieri. Vrem nu vrem, asa e viata.
Nicu Constantinescu 2.
Timpul trece, nu avem cum sã-l oprim şi tot ce putem face este sã trãim demn pentru a lãsa în urmã fapte frumoase de care ceilalţi sã-şi aminteascã, atunci când noi uitãm de noi înşine şi de tot. Aceste versuri sunt sincere şi realiste.
« Cenaclul
Literar Online »
« Noduri
şi Semne»