(Dedic aceastã poezie în memoria prietenului meu Constantin Zãbran, medic, poet, muzician, pictor, care a plecat în stele în seara zilei de 07 feb 2014, la Iaşi)
Inspirat de-o razã,
De-o muzã din tãrie,
Poetul stând la masã,
Din inima lui scrie
Şi-n orice vers îşi lasã
Din suflet, mãreţie.
Ecoul scris rãsunã,
Nãscut din suflet e
Şi-n calea lui adunã
Suflet din suflete,
Cu suflet se-ncununã
Poet, ecou şi poezie.
Lovit din stâncã-n stâncã,
Lovind din deal în deal,
Prin liniştea adâncã
S-agitã ca un val,
Ecoul viu ce urcã
Crescând din deal în deal.
Dar de pe bolt-albastrã
Cândva se stinge-o stea,
Se ofileşte-n glastrã
Un crin ce înflorea
Şi moare mândra astrã,
Poetul-Marea stea.
Urcând tot mai departe,
Ecoul viu rãsunã,
Nemuritor strãbate
Şi-n calea lui adunã
Suflet din suflete,
Cu suflet se-ncununã.
Ca un reper în noapte,
Ecoul viu trãieşte
Pe culmile înalte,
Din stele straluceşte
Şi mai presus de toate,
Nemuritor â€" Trãieşte!
Va multumesc tuturor. Ca prieten a fost unul dintre cei mai deosebiti, ca medic mi-a salvat copilul dintr-o stare grava, Iar ca om pentru mine a fost OM. Dumnezeu sa-l aiba in paza!
E greu sã gãseşti cuvinte...
Poate doar lacrima despãrţirii de un suflet
atât de nobil şi de bun.Fãrã dl Zãbran
suntem mult, mult mai puţini şi mai singuri
Dumnezeu sã-l odihneascã!
Domnule Nicu Constantinescu,vã rog transmiteţi familiei,condoleanţe din partea unui prieten virtual care a cunoscut numai sufletul poetului Constantin Zabran.În memoria sa azi am postat o paginã albã!
P.S.L-am sunat ieri în drum spre Italia în timp ce el se pregãtea de ultimul drum!Dumnezeu sã-l aşeze între sufletele alese!
Pentru mine va trãi mereu prin versurile sale, prin sfaturile bune, prin înţelepciunea şi bunãtatea dânsului. Dumnezeu sã-l odihneascã şi sã-i dea fericirea veşnicã pe care o meritã din plin.
