Anunţ:
Antologie literară colectivă
Nu te-ntrista prea minunatã fatã,
Cãci ochii trişti rãnesc în suflet.
Zâmbeşte, nu mai sta crispatã!
Când nu zâmbeşti, in jur e violet.
Tu eşti plãpândã şi te doare
Şi-o micã umbrã-n viaţa ta,
Dar dupã ploaie vine soare,
Iar viaţa trece, nu uita!
Scoate-ţi din suflet întristarea,
Învaţã sã te bucuri din orice:
Cât de frumoasã este marea
Şi-n codri-s: zbor şi cântece.
Cu pãrul despletit pe umeri,
Eşti ca un înger când zâmbeşti,
Şi tare-aş vrea sã-nveţi sã numeri,
Doar bucuriile lumeşti.
Când lacrima îţi curge pe obraz
Eşti vulnerabilã-n furtunã;
Lasã-l încolo de necaz,
Cã viaţa asta nu-i nebunã!
Nu plânge minunatã fatã!
Când tu eşti tristã, totu-i trist în jur,
Iar când zâmbeşti, privirea ta curatã
Strãlumineazã totul împrejur.
Nr
Comentarii
Comentatori 1.
Multumesc mult Dariaa!
Nicu Constantinescu 2.
...un fel de...si maine e o zi! E o poezie rupta din realitate, e vie si, desigur, noi fetele, ne regasim in versurile tale. Iar daca tu ai reusit sa surprinzi toate astea, atunci stii sa citesti si sa intelegi ce e in sufletul unei fapturi feminine. frumos!
Dariaa 3.
Va multumesc mult Allexya si Necol!
Nicu Constantinescu 4.
Când nu zâmbeşti, in jur e violet.
corect..frumos!citit de doua ori!
necol29 5.
Splendid! Foarte frumoasa si calda aceasta poezie. Are un aer parintesc. Imi place mult!
« Cenaclul
Literar Online »
« Noduri
şi Semne»