Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	CEI CE MAI AVEÅ¢I PÄ‚RINÅ¢I

Am avut şi noi pãrinţi Ce-au plecat la locul lor; Prea cinstiţi şi prea cuminţi, Am crescut la umbra lor. Ne e greu cã nu mai sunt Chiar de-avem şi noi copii, Ne lipsesc atât de mult!... Plângem casele pustii. Ne durea…erau uituci, Trişti şi plini de nostalgii, Dar era frumos atunci, Au plecat dintre cei vii! Iartã-i doamne pe cei duşi! Ţine-i Doamne pe cei vii! Cât au fost, n-au fost ajunşi; Au dat totul la copii. Cei ce mai aveţi pãrinţi, Ţineţi-i pe lângã voi!... Mai târziu o sã doriţi Sã mai daţi timpu’-napoi! Îi veţi plânge la morminte, Dar n-o sã-i puteţi vedea, Le veţi face cele sfinte, Însã nu-i veţi mai avea! Credem cã sunt pisãlogi, Când ne dau sfaturi de bine, Dar sunt straşnici psihologi! Plecând,… sfaturi de la cine?

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	frumoase si cuprinzatoare versuri..e adevarat ca atunci cand parintii se duc spre alte lumi astrale pierzi cu adevarat o parte din tine,privesti doar o poza uneori si amintirile te navalesc...dar atat,inapoi nu-i mai intorci!	extratrandafirul
2.	O elegie remarcabila ! Ai surprins in aceste versuri durerea universala a celor ce nicicand nu mai sunt copii.	catido
3.	Sunt convins Necol, eu simt de multe ori acest lucru, desi, le fie tarana usoara, au plecat tare demult.	Nicu Constantinescu
4.	Greu fara ei...dar ne vegheaza..	necol29
5.	Multumesc mult Mihaela!	Nicu Constantinescu
6.	Multumesc mult Allexya!	Nicu Constantinescu
7.	Ne vom plânge mereu rãdãcinile. Plângem, de fapt, legãturile ombilicale distruse parţial prin accederea în moarte. Poem vibrant.	Mihaela Oancea
8.	Ai mare dreptate, parintii sunt cei mai buni prieteni. Versuri sensibile si emotionante.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]