Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	VIAŢA CA O GARÄ‚

Atâtea gãri în care Se fluturau batiste la plecare, Sunt pãrãsite acum şi reci, N-ai cum sã vii, n-ai cum sã pleci. Dar tu iubito, ce asculţi Aici în gara micã dintre munţi? Aştepţi un tren, dar în zadar, Demult n-a mai trecut nici un mãrfar! Nu-ţi pare cã-i puţin stupid Sã mai aştepţi acel rapid Care din goana lui nebunã, Oprea?…o vreme eram împreunã. Dupã un timp iar se oprea, Din braţele-ncleştate mã rãpea, Ne fluturam batiste-n vânt Şi mã ducea mâncând pãmânt. Tu erai tristã ca şi-acum; Rapidul îşi vedea de drum, În suflete aveam speranţã Cã va veni altã vacanţã… Gara-i acum, un trist decor, Eu, un nostalgic cãlãtor Imaginar. Tu, o iluzie rãnitã Ce-aşteaptã-n gara prãfuitã. Lângã peron sunt douã şine: Un singur sens, douã destine. Douã destine paralele Care-au purtat vagoane grele. Gara e visul de demult, Un ideal dorit prea mult; Trenul e pasãrea mãiastrã Care s-a dus ca vremea noastrã! Viaţa-n final e gara-n care, Goale-s: peronul, sala de-aşteptare, Iar trenu’-i deviat ireversibil, De un acar dibaci şi invizibil.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc mult tuturor!	Nicu Constantinescu
2.	Gara e visul de demult, Un ideal dorit prea mult; Trenul e pasãrea mãiastrã Care s-a dus ca vremea noastrã! Adevãr şi nostalgie. Mulţumiri pentru FRUMOS.	veronica oșorheian
3.	Azi mi-ai incalzit sufletul.	Dariaa
4.	Va multumesc pentru citire si aprecieri, va asigur de respectul meu! O zi cat mai frumoasa, inspiratie si spor la scris!	Nicu Constantinescu
5.	fff frumos!	necol29
6.	metafora ( meatentia bat-o vina! )	catido
7.	Frumos text! Nostalgie si filosofie . Sufletul-tren interesanta metadora.	catido
8.	Vorba lui Eminescu - vreme trece, vreme vine ...asa si cu viata, ce straluceste acum, mai tarziu se pierde, devine o amintire. Cateodata asa este si cu dragostea, din pacate. Versuri nostalgice si parca de acolo de undeva, din suflet, se cauta o eliberare de trecut. Versuri emotionante.
9.	Gara - loc al absenţelor aduse dureros în amintire. Mai rãu e ca însãşi viaţa sã devinã o garã în care trenurile se succedã fãrã rost anume sau dimpotrivã, vorbim despre peroane pustii...o garã în care sã ai sentimentul cã eşti simplu strãin.	Mihaela Oancea

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]