De dragoste îmi place ca sã scriu,
Un sentiment subtil şi prea curat,
Dar cum sã scriu nici nu mai ştiu
Când dragostea e scoasã la mezat.
De dragoste scriu şi naturã
De dragostea discretã de-altãdatã,
Dar nu de cea care devine urã
Şi nu de cea de astãzi demodatã.
Iubirea astãzi e un iarmaroc
Se vinde celor care dau mai mult,
S-a demodat visul cu busuioc,
Iubirea este visul mort demult.
Unde sunt marile iubiri de altãdatã
Când jurãmintele erau reale,
Când dragostea era îngemãnatã
Cãci cele douã jumãtãţi nu erau goale?
Aş vrea sã scriu de dragoste curatã,
Acest miracol ce-i pe cale sã disparã,
Un sentiment divin, de viaţa minunatã,
Pãstraţi-l oameni buni ca pe-o comoarã!
Cine mai pune preţ azi pe iubire
Când totul e clãdit pe interes?
Jurãmintele n-au preţuire:
Devotament? O vorbã fãrã înţeles.
Aveti dreptate, dragostea nu mai este cum era in povestile de altadata sau in anii trecuti. Acum dragostea e digitalizata, online sau daca vorbim de mediul real, e mult bazata pe interes.