|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Pe tine-n gând te voi avea
Pân-am sã mor mãicuţa mea,
Cã-n tine eu gãsesc mereu
Speranţa sufletului meu.
Mereu în gând, primul cuvânt,
Tu eşti tabloul cel mai sfânt,
Şi tu eşti singura mea stea,
Mãicuţa mea, mãicuţa mea.
Tu singura pe lume eşti
Cea care sincer mã iubeşti
Şi care nici n-ai ezita
De-ar fi sã-mi dai viaţa ta.
Viaţã tu mi-ai dãruit
Şi cãile mi-ai rânduit,
Şi m-ai purtat pe lungul drum
Cu grija ce mi-o porţi şi-acum.
Tu mamã care m-ai iertat
Când meritam ades certat
De câte rele mai fãceam,
Ştiu cât de mult te supãram.
De-aceea azi te preţuiesc
Şi vreau în tot sã-ţi mulţumesc;
Îmi ascund orice supãrare
Cãci ştiu mãicuţã cât te doare!
Te doare când mã vezi oftând,
Când sufãr sau m-apas-un gând,
Iar când auzi cã-mi este greu,
Te-mbolnãveşti în locul meu.
De-aceea-mi eşti tabloul sfânt
Şi fãrã seamãn pe pãmânt,
Cãci ce faci tu de dragul meu,
Mai poate face Dumnezeu!
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
Va multumesc mult si pentru citire si pentru aprecieri! Aprecierile voastre inseamna mult pentru mine. Va respect pe toti! |
Nicu Constantinescu | | 2. |
mi-a placut ffff mult.bravo! |
necol29 | | 3. |
Va multumesc pentru citire si aprecieri! |
Nicu Constantinescu | | 4. |
Splendid!O emotie profunda reprezinta practic fructul Luminii Divine din noi |
Rage erudit | | 5. |
ai zugrãvit atât de frumos o icoanã sfântã, cu o ramã din fir de busuioc |
constantin zăbran |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
