|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Tu astãzi nu mã iei în seamã,
Eşti adoratã de prea mulţi,
Iubirea mea care te cheamã,
Mãcar nu-ncerci sã o asculţi.
În pragul serii se destramã
Speranţa dragostei ce-o port,
Şi dorul meu care te cheamã
Rãmâne-n valul vieţii mort.
Te întâlnesc pe-aceeaşi cale
Şi-atâtea ochii mei îţi spun,
Tu mergi nepãsãtor, agale,
Gândul nu-ţi ştiu, doar presupun.
Aş vrea sã te urãsc de moarte
Cãci prea eşti mândrã şi eşti rea,
Si chiar dacã imi stai departe;
Eşti tot ce am în viaţa mea!
Cândva îţi vei aduce-aminte
C-a fost un om ce te iubea,
Şi-atunci din sufletu-ţi, fierbinte,
Primul regret va apãrea;
Şi rãu îţi va pãrea şi ţie,
Vei suferi ca mine-acum,
Dar vremea de nimic nu ştie:
Nu poţi s-o mai întorci din drum!
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
are dreptate dl Zabran...fff frumoasa! |
necol29 | | 2. |
foarte frumoasã romanţa, meritã s-o pui pe o melodie |
constantin zăbran |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
