Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	FLORI DE GHEAŢÄ‚

Flori sticloase de gheaţã Sporesc din ger şi ceaţã, Şi cad reci peste noi, Ne-ngheaţa ochii goi . Suflarea ne-ngheaţa, Ne bate vântu-n faţã, E-atâta ger afarã Ca-n era glaciarã. Iubito, ştiu un loc În casã lângã foc; Şi îngerii acolo vin S-ascund în cupele cu vin. Hai sã ciocnim o cupã Când gheaţa-n geam astupã; Când vom sorbi licoarea Ne-o arde sãrutarea Şi vise sã ne poarte Spre ţãrmuri fãrã moarte, În tãrâmuri senine Ne va fi cald şi bine. În altã dimensiune E-o lume de minune, Unde nu-i vânt nici ceaţã, Nici nasul nu îngheaţã. Cu mine sã rãmâi Iubita mea dintâi, În murmur de vioarã Sã revenim la varã, Când florile de gheaţã S-or transforma în ceaţã Şi ceaţa din coclauri S-o transforma în râuri, Iar râurile-n stele, Stelele-n floricele Şi în nemãrginire Şi totul în iubire.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Traire poetica iar imaginaţia dvs.este curajul de a evada din realitate...	Tiolia
2.	aş vrea sã vin şi eu acolo cu îngerii şi cupele cu vin, sã vãd florile de ghiaţã cum se topesc în ceaţã, ceaţa-n râuri, ele-n floricele, apoi nemãrginire, şi ne-ntoarcem de unde am plecat, la iubire	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]