Anunţ:
Antologie literară colectivă
Amândoi într-un fotoliu,
Lângã noi toarce motanul
Stãpânind singur divanul,
Linişte-i la capitoliu.
A pocnit un lemn în sobã
Şi din visuri m-a trezit,
Dar fiind prea fericit
Am tãcut, n-am scos o vorbã.
Ornicul bate-n perete
Timpul adunând în stive,
Toate astea sunt motive
Sã adorm iar pe-ndelete.
Tu lipitã eşti de mine,
Fotoliul cu greu ne-ncape,
Nu vrem clipele sã scape,
Nemişcaţi stãm â€" ne e bine!
Doar târziu motanul sare
C-a visat un şoricel,
Tresãrim şi noi cu el
Şi ne ducem la culcare.
Afarã ninsoarea-i deasã,
Linişte-i peste pãmânt
Adormim â€" nici un cuvânt,
E cãlduţ şi bine-n casã.
Cufundaţi în perne moi
Ne adorme moşul Ene,
Baba Dochia aşterne
Cinci cojoace peste noi.
Nr
Comentarii
Comentatori 1.
Ma bucur ca am adus un zambet. Zambetul infrumuseteaza si intinereste.
Nicu Constantinescu 2.
am zambit cat am citit...frumoss!!!
necol29 3.
Pai... asa cred in casa nu erau soareci iar motanul alerga ca si cum ar fi fost. Multumesc pentru citire, aprecieri si analiza!
Nicu Constantinescu 4.
frumoasã poezie care emanã cãldura din casã şi din suflete, când afarã e frig
constantin zăbran 5.
Multumesc Allexya!
Nicu Constantinescu 6.
Frumoasã.Bine rimatã şi ritmatã.
Splendide versuri:
Ornicul bate-n perete
Timpul adunând în stive.
O întrebare:de unde ştiţi ce a visat motanul? Ha!,Ha!, am glumit.
Cu stimã.
BC1944 7.
ospitaliera aceasta poezie, ofera caldura si acea bucurie specifica familiei, e asa ca un tors de motan. imi place senzatia care o da.
« Cenaclul
Literar Online »
« Noduri
şi Semne»