|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
A fost un timp din viaţa mea,
Mereu o primãvarã,
Când toatã floarea înflorea
În cântec de chitarã.
Şi se iubeau pasional
Şi pãsãrile-n crânguri,
Totul era un madrigal;
Cântau şi cucii singuri.
De griji eu nu aveam habar,
Cutreieram pãmântul
Şi mã simţeam ca un corsar
De inimi, pe de-a rândul.
O paginã din viaţa mea
S-a dus ca şi o clipã,
Ca şi o pulbere de stea,
Ca zborul de aripã.
Apoi a fost ca un roman
Viaţa mea întreagã,
Între furtunã şi liman;
Când albã, când mai neagrã.
Şi am rãmas cu nostalgii
De-acele vremi trecute,
Of!... Ce n-aş da ca sã mai fiu
Copilul fãrã minte!
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
ce poet n-a cântat copilãria ! şi tu îi dedici o poezie foarte frumoasã, în care se simte candoarea şi inocenţa |
constantin zăbran | | 2. |
Cine n-ar mai vrea sã fie copil! De aş putea, m-aş întoarce cu drag în acei ani. |
|
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
