Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	PE O GEANÄ‚ DE SAT

Departe, pe o geanã de sat, E o casã cu flori multe la geam; Acolo inima mi-am lãsat Când eram fericit sau plângeam. Din câmpuri colorate de flori Ţi-am împletit cu dor o ghirlandã, Ştiu cã nu vei dormi pânã în zori, Vei sta pe fotoliu-n verandã. Când se vor îngâna primii zori, Te voi gãsi în prag somnoroasã Şi în triluri de privighetori Te-oi sãruta, femeie frumoasã.. Tu mã aştepţi de departe sã vin: De vreme-s albit, de dor obosit, Vom închina câte-o cupã cu vin Revederii toastând bun venit! Dorurile noastre rebele Ce se-ntâlneau adesea pe drum, Se oglindeau în ape şi-n stele, Se vor împlini poate, acum; Destinul nu ne-o mai fi paravan: Prea mult ne-a durut depãrtarea, Ne-a chinuit acelaşi alean Şi n-am ştiut vre-o clipã uitarea: Mã întorc din a mea pribegie, La casa cu flori multe la geam, În satul ce nu mã mai ştie, Acolo, eu doar pe tine te am!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc Allexya, multumesc Costele pentru aprecierile voastre!	Nicu Constantinescu
2.	cunosc bine acest sentiment, şti asta,şi l-am retrãit intens citind poezia ta scrisã din suflet, în care ai pus atât de frumos, toate retrãirile de altãdatã	constantin zăbran
3.	Romanticã poezie! Parcã-i o poartã în lumea idilicã a satului, unde iubirea se trãieşte altfel, mai curat.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]