Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	ACTORUL

Un rol absurd juca actorul, Acelaşi rol de când se ştie, Acelaşi rol pe veşnicie; Aşa-i ceruse regizorul. Juca oriunde zi şi noapte Acelaşi rol chinuitor, A fost ursit bietul actor Sã-şi joace rolul pân-la moarte. Este problemã de destin Sã joace-acelaşi rol forţat, Cu soarta lui s-a împãcat Şi-a devenit şi cabotin. Şi a trecut atâta vreme Şi anii-au nins peste actor Şi joacã, joac-acelaşi rol; Un rol absurd plin de blesteme. Destinu-i marele regizor, Dar rolul viaţa i l-a dat, N-a fost mereu aplaudat Jucând un rol ingrat, bietul actor. Dar poate nu aţi înţeles Cã îşi jucã al vieţii rol, Mereu flãmând, cu suflet gol, Un rol ce nu el l-a ales. Jucãm rolul vieţii fiecare: Pe scena vieţii nu-i uşor, Regizorul neiertãtor, Creazã scene-aiuritoare. Vine o zi: cade cortina Iar piesa vieţii ia sfarşit… Cade actorul obosit, Regizorul … stinge lumina.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc voua pentru citire aprecieri pozitive! Va doresc inspiratie si spor la scris!	Nicu Constantinescu
2.	într-adevãr viaţa e un imens teatru şi noi suntem actori pe scena ei, interpretând un rol pe care ni l-a scris destinul, cum interpretãm acest rol depinde de talentul nostru	constantin zăbran
3.	Da, toti suntem actori si toti avem un rol de jucat dupa indicatiile regizorului, dar, uneori, mai putem sa si improvizam. Ideea este sa stim cand.
4.	Când moare artistul el moare de dor Cã nu-şi aminteşte nici cum de decor La clipele avute nu ţine un scor. Ca el pe pãmânt toţi oamenii mor.	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]