Nu deranjaţi poetul din visurile sale!...
De-i afundat în gânduri şi sfere abisale
Trudind ca şi ortacul, orbecãind în minã,
Din negre minereuri, aduce-n jur luminã.
În linişte lãsaţi-l ca sã-şi foreze-n gânduri
Şi din dureri şi lacrimi ţâşnite din strãfunduri
S-aducã la luminã nepreţuit tezaur,
Orânduind în versuri simţirea lui de aur.
Lãsaţi-i privilegiul ca sã rãmânã singur
Sã-nobileze-n versuri pustiul dimprejur,
Lãsaţi-l doar cu muza, sã-i fie sfetnic bun;
De-i cufundat în gânduri, ce, credeti cã-i nebun?
De-l ascultaţi, iubiţi-l şi nu-l rãstãlmãciţi,
El vã expune viaţa, puteţi sã i-o citiţi;
Poetului lãsaţi-i durerea şi iubirea,
Cã-n versulu lui de aur trãieşte nemurirea.
Nu-l strangulaţi în reguli rigide şi bizare
Şi sã-i lãsaţi iubirea la ceruri ca sã zboare,
Cãci, revenind din nalturi, atinge-va pãmântul,
Va alina durerea punând în vers cuvântul.
Iar din a sa durere ce-i freamatã la tâmple,
Extrage bucuria, pustiul ca sã-l umple.
Nu-i coborâţi privirea din naltele lui sfere,
Sã-i arãtaţi iubire , iubire de vã cere!
Pe-altarul poeziei lãsaţi sã-şi ducã jugul,
Cã inima-i vibreazã doar când îl arde rugul;
Nu deranjaţi poetul în clipele supreme,
Şi vã va da rãsplata cu dragoste-n poeme!
(Prietenului meu doctor Ştefan, pictor, poet)
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc de trecere si apreciere Ionut 29, ma bucur ca ne revedem.
Costele, ma bucur ca n-ai uitat aceasta poezie pe care am citit-o intro seara la munte, intr-o casa draga pe malul unei ape.Tu stii pentru cine am scris-o.
