Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	A MAI RĂMAS…

A mai rãmas dintr-o poveste Şi pânã azi câte ceva, Din sfintele iubiri celeste Schimbate de Adam şi Eva. Pãstra-va toamna vieţii oare Din urmele noastre de paşi? Dar oare-a iernii grea ninsoare Ne va pãstra ochii gingaşi Când frunza galbenã de toamnã Astupã tragic câte-o urmã, Ne face riduri şi ne-nseamnã, Ne schimba viaţa sau ne-o curmã? Dar iarnã grea ce va sã vinã Ce ne-o aduce prin nãmeţi? Va şterge raza de lumina Din ale noastre tinereţi? Cum va începe toamna oare Şi cât de dur va fi în iarnã? Dar cât de mult sfârşitul doare Fãcând uitarea sã se-aştearnã? Suna Vlahuţã din condei: “Nu de moarte mã cutremur Ci de vecinicia ei.” Eu nu de vecinicie tremur: Îmi e greu drumul pân-la ea, Încep atunci ca sã mã mint Cã va fi drum de catifea, Durerile vor fi alint. Din Eminescu, genial, Aflãm în viaţã cum trãim… Urmeazã partea din final Când învãţãm cum sã murim! Ne vom intoarce ca-n poveste, La sfintele iubiri celeste!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Frumos poem! Pe aripa tristetii, pe-un petic de credinta, invatam cum sa acceptam conditia de trecatori, in timp ce nazuim la nunta din cer...	Mihaela Oancea
2.	nu mi-am imaginat cã acum 9 ani pute-ai sã scri atât de frumos	constantin zăbran
3.	Foarte frumoasã poezia, expresivã, nostalgicã, iar strofa a treia e superbã, face toti banii, cum ar veni ...
4.	Multumesc mult Costele pentru citire si apreciere, ma simt incurajat cu atat mai mult cu cat poezia e scrisa cu 9 ani in urma.	Nicu Constantinescu
5.	foarte frumoasã poezie, dupã pãrerea mea, ai fãcut progrese mari, atât în forma poeziei cât şi în mesajul ei	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]