|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Am ajuns în ţara mea
Ca sã fiu nefericit,
Bine nu mã simt în ea
Doar pentru cã sunt cinstit.
Nu pot sã fiu ipocrit
Şi-atunci sunt luat de prost,
Pentru cã muncesc cinstit
Nu-mi pot face nici-un rost.
Şmecherii şi profitorii
Se-nmulţesc ca dupã ploaie,
Bine-o duc toţi infractorii,
Cinstea mea mã inconvoaie.
E durere pe pãmânt
Şi prea multã nedreptate!
Doamne-n primul tãu cuvânt
Ne-ai promis egalitate;
Doamne, cine şi-a permis
Sã sfidezeâ€"al Tãu cuvânt?
Unii-o duc ca-n paradis
Alţii sunt bãtuţi de vânt.
Dau ca racul înapoi
Cã nu ştiu sã fiu viclean,
Judecata de apoi
Mi-ar uşura din alean.
Stau cuminte şi aştept,
Pân-atunci însã e mult:
Doamne, Tu eşti înţelept,
Judecã-i şi pe pãmânt!
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
Probabil ca eu si Elbi simtim la fel: ne doare durerea acestei tari Costele, asa cum stiu ca te doare si pe tine si pe multi romani adevarati. |
Nicu Constantinescu | | 2. |
nicule , te-ai întrecut pe tine însuţi, inspiratã poezie, parcã te-ai înţeles cu elbi |
constantin zăbran |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|