|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Toamna mi-a adus petale,
Mi le-a aşternut la geam,
Din grãdina casei tale
Pe unde ades treceam.
Le cunosc cã-s de la tine,
Cã ades le-am sãrutat,
Pitulat între sulfine,
Când de doru-mi însetat,
Te-aşteptam sã ieşi din casã,
Sau mãcar s-apari la geam,
Iar când luna radioasã
Apãrea, eu m-scundeam;
Te zãream floare-n luminã
La fereastra ta deschisã;
Sãrutam flori din grãdinã,
Cãci tu-mi erai interzisã.
Când plecai de la fereastrã,
Închideam ochii, ca visul,
Sã te ţinã floare-n glastrã
Şi sã-nlãture abisul,
De la tine pân-la mine;
Doar aşa, mãcar în vis,
Te strângeam la piept, minune,
Fãrã a-mi fi interzis!
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
foarte frumoasã poezie, are un discret iz eminescian, felicitãri |
constantin zăbran |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
