|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Mi-e dor sã plec cu tine-n lume,
Sã hoinãrim ca doi nebuni,
În orizonturi fãrã nume
Sã-ţi vãd din nou ochii senini.
Sã ne şoptim iar vorbe calde
Pornite din atâta dor,
Raze de soare sã ne scalde,
Ne spele picurii din nor,
Urma-vom calea stelei noastre
Plutind pe crestele de val
Iscate-n mãrile albastre,
Sau sã dansãm mascaţi la bal.
Necunoscuţi trecând prin lume
Pe o corabie cu vele,
Sau pe un cal scãldat în spume
Sub cerul înţesat de stele.
Sau sus pe culmile alpine
Sã rãtãcim cu capu-n nori
Şi adormiţi printre sulfine,
Sã ne gãseascã primii zori.
Rãtãcitori şi fãrã nume
Sã hoinãrim peste poiene,
Necunoscuţi, uitaţi de lume
Şi de mizerii pãmântene.
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
Şi mie mi-e foarte dor nicule, foarte frumos poem de dragoste profundã şi curatã |
constantin zăbran |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|