Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	POEMUL ROMÂNULUI REVOLTAT

Azi de vrei sã fii corect Eşti privit ca un suspect, Pentru cã în jurul tãu Roiesc oamenii de rãu. Dacã vrei sã fii decent, Eşti îngust şi desuet, În afarã de tipare Şi rãmâi cu ochii-n soare; Unii furã, alţii stricã, Fãrã jenã, fãrã fricã; Cu cât sunt mai sus pe scarã Mulg mai mult din biata ţarã. Îmbuibaţi, aere multe, Tot felul de-ntreţinute, Care n-au nici o virtute Dar ies ca pãduchii-n frunte. Nici nu ştii ce sã aştepţi; Peste tot bãieţi deştepţi Şi te nãpãdesc ca râia, Şmecherii de România. Mai avem în biata ţarã Şmecherii de pe afarã; Vin aici nişte golani Şi se-ntorc cu saci de bani Şi în mare cârdãşie Smulgând orice bogãţie De pe sol şi din subsol, Din bruma sãracilor. Fanfaroni cu mintea goalã, Trãdãtori de neam şi ţarã, Vânzãtori de neam şi glie Ne-au târât în sãrãcie. Toatã ţara din pãcate Trãieşte-n complicitate; Tu român de rând, cinstit, Înduri traiul otrãvit. Legi avem, n-ai ce sã zici: Toate sunt pentru cei mici; Cei cu bani, cei cu osânzã, Trec prin lege ca prin brânzã, Cãci justiţia e oarbã; Mai condamnã câte-o babã Sau vreun gãinar beţiv, Pe alţii fãrã motiv. Clanuri, mafii, agenţii, Se întrec în şmecherii: Fiecare altã lege, Cãci n-are cine sã-i lege. Şi te mai întrebi de unde Au ei vile pe oriunde? Au şi jeepuri şi moşii, Conturi, muuulte bogãţii! Exemplele vin pe bandã: Se-nvârt ca la sarabandã, De laâ€"nalţii demnitari Guvernanţi, parlamentari. Ei ne mint fãrã ruşine: Ne promit salam şi pâine, Dar ne vând numai gogoşi: Demagogi şi mincinoşi! Deşi au strâns ca hârciogii Mari averi, dar şi elogii, De la proşti, de la slugoi, Vor şi sângele din noi. Când îşi fac noi privilegii Sar pe pradã ca hîrciogii: Guvernanţi, parlamentari, Îşi voteazã pensii mari, Şi salarii nesimţite Din bugete sãrãcite, Şi din munca celor care Trudesc fãrã încetare, Şi din munca celor care Au trudit fãrã-ncetare, Sperând cã la bãtrâneţe Vor trãi fãrã tristeţe. Când e vorba de favoare N-au probleme de culoare, Uneltesc multicolor Doar pentru nesaţul lor. Noi trãim privaţiuni Ei ne dau diversiuni, Şi nu vor sã piardã potul; Îşi premediteazã totul! Cu cinism, demagogie Îşi dau mâna în frãţie, Ne pândesc ca nişte corbi Şi ne considerã orbi. Stau la mese-mbelşugate, În rãsfãţ şi în palate, Risipesc cu mare zor Munca noastr-a tuturor. Un lucru e foarte trist: Chiar şi lupul moralist Când se vede la bucate Se-nfruptã pe sãturate. Te întrebi: în astã ţarã Nu mai e nici o moralã? Nu românul om cu rost S-a ajuns, ci neamul prost. Ce poţi spune la copii? Cum e bine ca sã fii? Sã fii vertical, cinstit, Cu sufletul ne-mplinit Şi sã mori de foame-n casã De ai casã, de ai masã? Sau de nu, sã mori pe stradã Cã nu-i nimeni sã te vadã. Iatã unde ne-au adus Şi nu vãd, cã ei sunt sus, Iar acolo noi i-am pus: Spune-ţi! Ce aveţi de spus? Ei se cred acol’-pe veci, Hai sã-i coborâm în beci! Şi-au încins minţile-n soare, Au nevoie de rãcoare. Vã spunem: Vã rupeţi gura Cãci aţi depãşit mãsura! Vreţi din nou ca sã pocneascã Mãmãliga româneascã? Genii triste, neam de traistã, Uite care-i şansa voastrã: Daţi-napoi ce-aţi luat cu sila, Iar noi vã promitem mila!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Mulţumesc Liliana, doar atât sã facem şi noi prin scris: sã atragem atenţia, poate ne mai şi aude cineva, sperãm!	Nicu Constantinescu
2.	Românul revoltat a câştigat un vers pedant dar el rãmâne tot perdant.	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]