Adio clipe de iubiri
Din nopţile de varã!...
Atât de multe amintiri
Rãmase-n suflet şi-n priviri,
Sunt porumbei ce zboarã
Spre-o nouã primãvarã.
Din naltul cerului senin
Cãzut-a bruma groasã,
Peste izvorul cristalin;
Aşa, puţin, câte puţin,
Castanul frunza-şi lasã;
Dar toamnei oare-i pasã?
Ce-i pasã toamnei cã pãdurea,
De vânt, copacii i se frâng?
N-are veşmânt de vreme rea
Când bate vântul de aiurea,
Iar pe cãrãrile din crâng
Se-aşeazã frunzele ce plâng.
Ce ştie toamna de tristeţi
Ce-n suflet se strecoarã,
Când în cernite dimineţi
Rãmâi cu ochi la pereţi
Cã-i frig şi plouã afarã?
Iar inima-i amarã.
Şi florile cu toate mor
De bruma toamnei rece,
Privindu-le mã înfior,
Mã întristeazã moartea lor,
Şi te întreb toamnã: de ce
Faci visele sã plece?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc mult Maria si pentru citire si pentru primire! Spune-mi te rog simplu: nicu. O zi buna!
