Poezie pentru pici
În casa prãpãditã dintr-un sat
Fãrã ferestre, doar c-un pat
Trãiau doi frãţiori cu numele divin
Ea Lãcrãmioara, el Suspin.
Pe mama o aveau numai în minte
De ea îşi aminteau doar câteva cuvinte
O luase cerul într-o zi la el
Crezuserã cã o va ţine doar niţel.
Dar nu s-a mai întors nicicând
Şi intr-o zi vãzuserã plecând
Pe tatãl lor, cam abãtut,
Acasã de atunci n-a mai trecut.
Pe umeri duceau o grea povarã
Muncinind din zori şi pânã-n searã
Sã aibã când or veni acasã
Un colţ de pâine pus pe masã.
O Lãcrãmioarã şi-un Suspin
Doi fraţi cu viaţa dusã-n chin
Primirã intr-o zi scrisoare
Venitã de undeva, din depãrtare.
Bunicii din alt colţ de ţarã
Aflaserã de ei numai asearã
Şi au venit sã-i ia pe copilaşi
Sã-i creascã ei, acolo la oraş.
Şi traiul lor s-a preschimbat
În unul . bun şi îndestulat.
Dar au rãmas cu numele divin
De Lãcrãmioara şi Suspin.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O poveste trista cu/ despre Lacramioara si Suspin, cu un final fericit.'Acasã de atunci n-a mai trecut.', mai corect suna 'Pe-acasa...'Cu mici retusuri, poezia suna bine. Cu drag,
