Dacã pe domnul Lungan l-a mişcat plãcut, pe mine poezia m-a lãsat mut cu totul, în special a treia strofã. Ca sã rãmân obiectiv, nu prea pot adãuga nimic. Mã întreb totuşi, sclipirile apun...cum de nu aţi cãzut pradã tentaţiei de a continua a pune sclipiri la infinit...adicã, eu nu aş mai pãrãsi locul cât timp aş avea puterea sã mã joc cu luminile...lumea realã este prea sofisticatã...întuneric/luminã este mult mai bine. O poezie superbã! :)
Noi ne mai vedem şi pe dincolo, aici însã pot spune cu voce tare ce gândesc.(în familie)Nu mã surprinde poezia ,pentru cã ştiu bine cã poţi foarte mult .Reuşeşti ,vãd sã aduni la un loc tot ce înseamnã poezie ,sã sune bine sã aibã o filozofie sã transmitã un mesaj emoţional şi sã-şi pãstreze stilul cu care ne-am obişnuit .Mã bucur sincer ,aceastã poezie chiar m-a mişcat plãcut !