Autor:	liliana ( liliana ) - [ POEZIE ]
Titlu:	un veac sau douã sau trei...

În veacuri îmi mãsor trãirea Un veac sau douã poate trei; Am şi uitat sã le-urmãresc venirea Şi mi se par din ce în ce mai grei. Oi fi trimisã-n rãtãcire Sã hoinaresc în sus şi-n jos, Sau poate ca divina ocrotire O crede cã pe aici aş fi mai fost. Îmi ciugulesc din palme, cucuvele, Acum când pormbeii dansatori, Au poposit la uşa casei mele Ca şi in alte multe, multe ori. Şi pântecul ghiocului vuieşte ; S-o fi mai scurs poate alt veac Şi vuietul imi aminteşte Cã pentru mine nu mai este leac.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	O poezie complexa, un moment retrospectiv incarcat de emotia scurgerii timpului dar...prietenii sunt aproape.	Marcoci Dorian
2.	Mihai eşti un fin observator. Lasã timpul sã tracã firesc...	liliana
3.	Apropo, cum am zis mai sus, moartea o fi aducând aneantizarea conştiinţei şi pune în evidenţã evanescenţa eclatului ce strãluce în adâncul sufletului, dar acesta nu se pierde, ci se metamorfozeazã în sufletul poeziei...Din acest motiv iubesc poezia în general...imortalizeazã pe vecie omul...ne face nemuritori. O frumoasã poezie cu nuanţe întunecate...îmi place.	Rus Mihai
4.	Voi începe amintind cã sunt copil şi cã nu prea am simţul mortalitãţii momentan decât din mãrturii. Dar privesc poezia ca un oarecare legãmânt mutual cu aneantizarea conştiinţei odatã cu moartea...şi totuşi ultimul vers stricã sentimentul acesta transformând-o într-o poezie tristã oarecum. Strofa a treia chiar m-a întristat puternic. :) Într-adevãr, ca o poezie este foarte frumoasã...dar, ahm...este destinatã mai mult unui anumit grup de persoane...	Rus Mihai

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]