Era un motan micuţ
Putem zice pisicuţ
Rãsfãţat pân peste poate
Fãcea isprãvile toate.
Nu se trezea dimineaţa
Nici vorbã sã-şi spele faţa
Mai avea doar o mãsea
Cãci pasta nu folosea
Dar motanul puturos
Se credea chiar cã-i frumos
Se vedea a fi viteaz
Pânã s-a fãcut de haz
Într-o zi se mişcã-o umbrã
Are o-nchipuire sumbrã
Speriat peste putinţã
S-a ascuns sub o velinţã.
Darã umbra mişcãtoare
Era precum mi se pare
Un şoricel speriat
De motanul alintat
Dupã ce cã e fricos
Motanul e şi rufos
Voi copii sã vã spãlaţi
Şi sã fiţi neînfricaţi.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Eu vã mulţumesc Liliana la toţi ,chiar şi lui nea Costicã (Ion Barbu,mult mai clasic ,al nostru)pe mine acest grup destul de variat dar simpatic mã alimenteazã cu multã energie pozitivã !Eu nu sunt supãrãcios dar nici nu las pe datorie. Sãrut mâna!
2.
Romulus, eşti cel mai desnodat ş8 îţi mulţumesc cã exişti,
Într-adevãr uşuricã iar ultima strofã este bunã de pus la oglinda copiilor în baie,ca un îndemn-reclamã la periuţa de dinţi.În rest....învãţãminte pentru ãi mici!
