De vii o searã lângã mine
Coboarã stelele din cer
Şi lasã florile în voie
Sã stea cu noi în marele eter
De piere clipa apropierii
Mã lasã ca sã pier şi eu
Şi focul lasã-l sã se stingã
În vatra sufletului meu
De n-o sã vii nicicând la mine
Eu din speranţe o sã-mi fac
Toiagul bãtrâneţilor pleşuve
In care fãrã tine am sã zac
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
â€Marele eter†m-a fãcut praf,Liliana iar ultima strofã(mã mir cã n-a vãzut-o nea Costicã)suferã de ritm şi rimã. Nu zic,restul îmi place ,cu toate cã gãsim o idee ce ar putea fi inclusã într-o construcţie nouã şi va merge f.bine!
