Eram copil de-o schioapã
Bunicul m-a bãgat
În şatra ţigãneascã
Nici astãzi n-am uitat.
Umbla şatra-n cãruţe
Cu caii ponosiţi
Dormeau în corturi zdrenţe
Ţiganii înghesuiţi.
Erau cu toţii strânşi
Cu pruncii la un loc
Frigeau gãini furate
Tiganii la un foc.
Cu cozile-mpletite
Cu fuste largi cu flori
Ţigãncile frumoase
Parcã-mi dãdeau fiori.
Vroiau sã îmi ghiceascã
De soartã în ghioc
Sa-mi spunã de-s frumoasã
Şi de-o sã am noroc.
Au strâns şatra spre ziuã
Au mai şparlit ceva
Cu caii deşelaţi
S-au dus altundeva.
Ţiganii şi cu şatra
Ce magici mi-au pãrut
Nu i-am uitat nici astãzi.
Cât timp o fi trecut?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Vedeam altfel lucrurile atunci.Oricum trebuia sã fim cu ochii pe gãini. Este o distonanţã între cai ponosiţi, zdrenţe şi ţigãnci frumoase ! Oricum ai adus în memoria noastrã,momente ce-ţi trezesc nostalgii din copilãrie, uneori necesare aducerii aminte cã am fost mici şi tot universul era al nostru.A trecut mult timp!O jumãtate de veac? Ei Èšiganii n-au uitat..mai umblã şi acum prin Spania,Italia,Anglia lãsând şi pe acolo urme de nostalgie! şi-mi pare mie ,nu sau schimbat!
