Mi-au tot trecut printre degete
Zilele
Numãrate cu o metodã oarbã.
Fãrã regrete
Mereu fiinţei mele opus
Timpul a venit sã le soarbã.
N-am ştiut unde a dus
Strigãtul meu ignit
Reproşul cã nu m-am iubit.
Noi ne iubim ,uneori,fãrã sã conştientizãm altfel tot ceea ce facem pentru noi sau apropiaţi n-ar mai avea rost.Vãd aici o construcţie de poem care filtreazã foarte bine balastul,lãsând idea liberã sã nuanţeze ce vrem sã auzim de la poet,fãrã a ne plictisi transmiţând mesajul,chiar dacã trist,întreg şi firesc.Îmi place poezia!
