de câtva timp am un demon
chiar unul din cei ce au coarne
duios la-nceput şi înger la ton
acuma cu ifos şi toane.
mã mustrã în zi şi în noapte
mã suduie cu limbã de foc
îmi cere sã scriu cuvintele toate
cu literã micã, de mare nu-i loc
acuma, de azi înainte,
îmi cere tâmpitul de drac
sã scriu neînţelese cuvinte
nu ştiu zãu, ce sã mã fac?
în loc de o floare ce pui în grãdinã
sã zici de exemplu ataşament la decor
iar dacã se-ntâmplã ploaia sã vinã
sã zici c-a pierdut natura la scor.
şi tot el spune, în stilu-i demonic:
pe şleau prea le scrii, înţelegi?
acasã ar fi lãcaş hegemonic
cã doarã nu scrii pentru blegi.
şi rima o lasã la mine
ea versul ucide, nu vezi?
împerecherii de rime, cu bine!
sã-i zici azi adio! ce crezi?
adio cu versul apatic
nonsensul cuvintelor prinde contur
bataie se dã în trupu-mi, sãlbatic,
poemelor-rimã sã dau azi retur?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Poate cã aici avem de-a face cu o stare uşor confuzã pentru care ,subiectul ales drept comparaţie sã nu fie decât o pârghie de referinţã spre atingerea unui scop!? Pretenţia de a scrie altfel,face parte din ciclul evolutiv fãrã de care n-ar mai exista performanţã.Îmi place cã o spune cu voce tare pentru cã mesajul va fi unul consolidat,combãtând nesiguranţa ultimelor versuri!Liliana având potenţial,cu siguranţã va alege bine.Aşteptãm!
2.
Mie îmi pare a fi şi o tristeţe în cele scrise de tine. Un soi de râsu’-plânsu’ faţã de unele ’’forme’’ de poezie ce se vor cât mai încriptate, scrise parcã într-o limbã nemaiauzitã, aşa... ca nişte texte fãcute doar pentru ’’iniţiaţi’’. Nu vreau sã pornesc nişte polemici aici pe aceastã direcţie.
De aceea, consider doar cã, e probabil vorba de gustul fiecãruia pentru o anumitã formã a versului şi versuirii :)
